Cupa Ungariei 2019: Cívis-Clean Tiszaújváros

Nici frații noștrii din vest nu stau deloc rău cu ciclocross-ul. Cu sesiuni structurate de antrenament aproape zilnice, mai ales pentru cei mici, acest sport este mai în vogă ca niciodată.

Eu am participat weekendul trecut la “Cívis-Clean Cyclocross Tiszaújváros“, organizat de Tiszaújvárosi Triatlon Klub pe o insuliță mică din râul Tisa la mică distanță de Miskolc.

Având în vedere prognoza pe zilele respective, mă așteptam la noroi și ploaie. Într-adevăr când am ajuns acolo și am văzut mocirla era mai rău decât crezusem. Am făcut un track walk scurt și mi-am dat seama că am greșit deja cu pregătirea: n-aveam cizme de cauciuc. Mi-am făcut adidașii varză până să ajung la track. Traseul era frumos desenat, în teorie super rapid. Noroiul a schimbat povestea. Organizatorii nici nu nu s-au mai stresat să pună bariere. N-am gândit-o prea mult și m-am înscris rapid pentru a nu mă răzgândi.

Categoria MTB. Photo: Kaiser Erika

Odată cu startul copiilor, care aveau un track un pic diferit, m-am dus să fac o recunoaștere completă. Noroc că aveam un echipament de “scandal” în plus, pe lângă cel de cursă. Odată intrat în noroi, primul gând a fost “huh… hai că nu-i așa rău… pute pute, da’-i călduț”. Am reușit să fac tot traseul pe bicicletă, cu vreo două locuri unde am pus piciorul jos pentru elan. Cu o presiune de 2.0bar față+spate (Schwalbe X-One Allround, tubeless), am lovit cu janta niște rădăcini sneaky. În cursă am crescut cu 0.2bar în ambele roți, sacrificând grip pentru a nu avea grija penelor.

 

Little warriors. Photo: Vigh Attila

Ultimul start a fost cu categoriile Master1 + Elite + U23. Categoriile sunt un pic diferite: practic eu m-am încadrat la Elite (1991 – 1997) datorită vârstei. Ori asta, ori aș fi mers la categoria hobby 🙂 Call-up-ul a fost în funcție de puncte și ordinea înscrierii. N-am fost mulți, eu eram ultimul în grupul de 13 psihopați. La start, Zoli Peter (rachetă de prin Oradea) îmi spunea “nu te lăsa descurajat la start, mulți de aici îs șoselari puternici și îi vor da fullgas pe asfalt”. Asfaltul de la start avea cam 200m, apoi curbă dreapta strânsă direct în mocirlă.

 

Start Master 1 + U23 + Elite. Photo: Izsak Csaba

 

N-am știut care roată e bună sau care cât e de puternic, așa că m-am decis să ajung cât de în față pot ca să am de unde pierde. Zis și făcut. Am ocolit câți am putut pe iarbă, iar la primele porțiuni de noroi m-am trezit al 4-lea. Primul era plecat de mult. La micile gâturi și curbe cu noroi gros am stat pe bicicletă când alții au preferat să le alerge. M-am gândit că poate ăsta va fi avantajul meu. M-am lipit de doi cu ritm bun: unul din categoria mea, altul master.

 

Prin a 3-a tură (din 6; medie de 10min pe tură) am început să mă panichez pentru că cei doi din fața luau încet avans… de la 10 secunde, la 15, în final la 30. Mă tot întrebam dacă eu merg tot mai prost sau ei tot mai bine. Noroiul suge multă energie mentală și te invită la greșeli. Am forțat să îl depășesc pe tipul de la master 1, care după o tură a trecut pe lângă mine ca pe e-bike. Și cam aia a fost…. mi-am păstrat aceeași poziție până la final. Locul 6 la general și 3 la categorie. Se pare că multe porțiuni erau mai rapide prin alergare, dar deciziile astea sunt luate de experiență.

Vă invit să urmăriți și calendarul cupei maghiare, plus alte curse mai mult sau mai puțin accesibile:

Leave a Reply