Lunca Timisului – Cupa Nationala de Ciclocros etapa III

By noiembrie 13, 2017Cupa Nationala

E al doilea weekend în ultimele 3 săptămâni când plec de acasa să bat mai bine de 400km pentru o cursă care durează 40 de minute… poate unii s-ar întreba, de ce? Pentru mine, concursurile astea sunt mai mult decât atât.

Sezonul de MTB s-a terminat cu bine. Deși am avut nevoie de o pauză mai pe la sfârșit și am mai fost și bolnavă pe la unele concursuri, am reușit să fac tot ce mi-am propus și am ajuns la sfârșit de sezon competițional mulțumită. Prin urmare nu aveam mari gânduri de a prelungi anul cu cursele de CX.

Totuși, deși intenționam să-mi schimb cursiera cu una nouă, sunt destul de atrasă de modelele de cyclocross de la Merida și fără să stau prea mult pe gânduri mă decid să iau o bicicletă de CX. Mi se pare ca e mai potrivita pentru antrenamentul de iarnă decât o cursieră, datorita mai multor avantaje, pe care nu o să le descriu aici. Oricum, nu după mult timp mă trezesc cu bicicleta instalată, asteptându-mă să o scot la o tură.

De la Timi aflu de curse și urmăresc apariția Cycloscross Nation. Apoi  îi fac o promisiune pe care din păcate nu o respect, să merg la Zalău, la prima etapa din Cupa Natională de Ciclocros. Nu am fost la prima, dar apoi nu le-am ratat pe restul.

Gata cu introducerea, să trecem la cursa din weekend și la motivația mea de a bate mai bine de jumate de țară să mă dau cu bicicleta.

 

A doua etapă a fost lângă Timișoara, la 412 km depărtare de Brașov. Toată nebunia cu concursul începe cu o zi înainte cand, de dimineață mă duc cu hanoracul de echipă pe mine și cu bicicleta în masină la lucru, ei stiu deja unde merg și ma cunosc destul cât, sper eu, sa nu mă considere nebună. După lucru plec la drum cu o oprire la Sibiu de unde îl iau pe Timi și continuăm împreună lungul drum spre Timișoara și ca niște pasionați de CX, discutăm despre Campionatul European și biciclete, printre alte subiecte mai puțin interesante. La Timișoara mergem direct la Elena și Alex Fodor care ne așteaptă cu mâncare și povești și stam poate până prea târziu încercând să rememorăm tot anul ce a trecut. Asta a fost prima zi din “cursă”, întâlnirea cu colegi și prieteni și unul dintre motivele pentru care îmi place să bat juma’ de țară cu mașina ca să mergla o cursa de 40 de minute.

 

Acum nu-i vorba că nu îmi plac și concursurile, mai ales când e traseul fain, organizarea bună și oamenii simpatici!

Dimineața: mâncare și cafea, course check și încălzire și se dă startul. Traseul imi place, imi aleg cateva linii în tura făcută de dimineață, poate se putea și mai bine, dar nu ne blocăm în detalii, dacă dau destul de tare din picioare ar trebui să fie OK. La start plec tare pentru că ma simt bine și stiu că o să fie o zi în care o să ma distrez. Îmi ies urcările abrupte, reușesc să alerg peste bariere (lucru pe care nu l-am putut face cu două săptămâni înainte, la Arad), mă distrez ca un copil în goapa de nisip și iau avans față de Noemi. Dupa prima tură mă gândesc sa o las puțin mai moale. Distanța față de Noemi era confortabilă așa că nu prea era presiune, dar nu reușesc. Traseele de CX sunt de fugă, nu ai cum să nu tragi pe ele și mai erau și o gramadă de oameni pe traseu care mă încurajau, așa că i-am dat până la capăt și am câștigat. Cu doi NoMazi în fruntea cursei, Partick Pescaru (noul membru NoMad Merida CST la categoria cadeți) și cu mine, eu zic că a fost o cursă reușită.

După cursa mea, mi-am luat rolul de susținător și i-am încurajat pe baieți. Din păcate Timi a avut niște probleme, dar la schimbarea bicicletei a facut o demonstrați de “cum se face” luând bicicleta de rezervă din zona tehnică și Eli s-a distrat cred și el ca și mine. Am mancat pită cu slănină, Roxana a prezentat podiumurile și ne-am pornit la lungul drum către casă, nu fără un duș și o porție bună de paste la Alex și Elena, cele mai faine gazde care există!

Urmează ultima etapă din cupă la Cluj, in 2 Decembrie, unde s-ar putea să avem și vreme de ciclocros, va fi interesant!

Suzi